Poza de pe LinkedIn e, pentru mulți oameni, fotografia lor cea mai văzută. O deschid recrutori, viitori parteneri și oameni care decid dacă merită să te sune. Și, în cele mai multe cazuri, e un decupaj dintr-o poză de la o nuntă, cu umărul cuiva tăiat în stânga.
Nu e o chestiune de vanitate. E prima informație despre tine pe care o primește cineva, înainte să apuce să citească ce ai făcut.
Ce văd oamenii în două secunde
Nimeni nu studiază o poză de profil. Se uită la ea cât ține un scroll și rămâne cu o impresie de trei cuvinte. Întrebarea utilă nu e „arăt bine?”, ci „ce trei cuvinte rămân?”. Iar cuvintele alea vin din patru lucruri: unde e lumina, unde te uiți, cât spațiu e în jurul capului tău și ce se întâmplă în fundal.
Cinci lucruri care fac diferența
1. Lumina vine din față, nu de sus. Neonul de birou e cea mai proastă sursă de lumină pentru o față: sapă umbre în orbite și sub bărbie. O fereastră laterală, la doi metri de tine, rezolvă de zece ori mai mult decât orice prelucrare.
2. Te uiți în aparat. Privirea în altă parte funcționează pe un afiș și pe coperta unei cărți. Pe un profil profesional arată evaziv. E singura regulă din listă la care nu prea am excepții.
3. Încadrarea e de la piept în sus, cu ceva spațiu deasupra capului. Prea depărtat și fața devine o pată la scara miniaturii — iar pe LinkedIn, în flux, miniatura e mică. Prea aproape și pare fotografie de pașaport.
4. Fundalul nu spune nimic. Un perete, o fereastră defocalizată, un birou neutru. Dacă cineva îți citește diploma de pe perete sau numără cărțile din spate, a încetat să se uite la tine.
5. Expresia e deschisă, nu veselă. Un zâmbet mare pe un profil de contabil e la fel de nepotrivit ca o față gravă pe unul de trainer. Ținta e o expresie de om care tocmai a auzit ceva ce-l interesează.
Greșelile care costă cel mai mult
- Selfie-ul. Camera frontală are unghi larg, iar la distanța la care ții telefonul, nasul e mult mai aproape de obiectiv decât urechile. Iese mai mare. Nu ești tu, e geometria.
- Poza decupată de la un eveniment. Se vede întotdeauna: rămâne un umăr străin, o mână, un pahar. Oamenii observă și, fără să-și dea seama, citesc „nu a considerat că merită efortul”.
- Ochelarii de soare. Acoperă exact partea la care se uită toată lumea.
- Fotografia de acum opt ani. E jenant la prima întâlnire față în față și e un lucru mărunt care pune la îndoială tot restul profilului.
- Filtrele. Pielea netezită de aplicație arată ca pielea netezită de aplicație. Mai ales pe ecran mare.
Ai nevoie de un fotograf sau te descurci singur?
Te descurci și singur, sincer. Ai nevoie de o fereastră mare, un prieten, un telefon ținut la doi metri cu zoom-ul pe 2x sau 3x — ca să eviți distorsiunea — și douăzeci de minute. Asta te duce deja foarte departe de un selfie în lift.
Un fotograf îți aduce trei lucruri pe care nu le poți improviza: lumină controlată indiferent de vreme și de oră, un obiectiv care desenează fața corect, și pe cineva care se uită la tine și îți spune „acum” — fiindcă expresia bună ține sub o secundă și nu se prinde cu autodeclanșatorul.
Formatele, ca să nu tai prost
LinkedIn taie poza de profil în cerc. Dacă fotografia e gândită pentru un dreptunghi, cercul îți taie bărbia sau creștetul. De aia trimit întotdeauna două variante: un decupaj pătrat, pentru profil, și unul vertical, pentru CV și pentru site-ul firmei. Sunt aceeași fotografie, decupată de două ori, și scutesc o discuție.
Dacă vrei o poză de profil făcută ca lumea, la biroul tău sau pe fundal simplu, vezi pagina de fotografii pentru CV și LinkedIn sau scrie-mi direct. Dacă sunteți o echipă, venim o dată și rezolvăm tot, ca portretele să arate ca o serie.